joi, 21 ianuarie 2010

Catastrofa este bună

A venit ieri peste strada mea toată zăpada necăzută la ultimele 3 crăciunuri. Şi cred că tot ieri s-a epuizat stocul şi pentru viitoarele 3.
Mi-am montat lopata între mîini şi după jumătate de oră de vîslit în ritm vioi am reuşit să ies în stradă.
Ceva nefiresc plutea în aer, şi ceva şi mai nefiresc se freca de trotuare: tot vecinetul mic sau mare, tare sau slab, cu fustă sau fără fustă era pe trotuarul îngropat.
Toţi manipulau lopeţile cu mai multă sau mai puţină îndemînare.
***
- Salut vecine! îmi strigă doamna C. de peste drum.
- Bună dimineaţa, NASA! îi strig cu entuziastm şi ea rîde cu poftă. Îi spun NASA de la Revelionul de anul trecut, cînd a lansat o rachetă mare cît un purcel de lapte fix în geamul de la bucătăria mea.
***
Domnul T, pensionar, stă la numărul 55 a fost mai harnic, a terminat primul curăţirea trotuarul...rîd de el în sinea mea, ramolitul a aruncat zăpada de pe trotuar peste gard, în curtea lui.
Doamna B, care stă în dreapta e văduvă, dar arată încă bine - după cum văd şi înţeleg din privirea domnului T.
- Ce mai face fata cea mare, doamna B? se bagă în seamă pensionarul....
-...
-S-a măritat deja? Vai de mine, casă de piatră!
-...
-Are şi copiiiiiiil? Să-i trăiască!
-...
- La grădiniţăăăăăăă? Doamne, ce trece timpul....
-....
- Trebuie neapărat să vă povestesc ceva....
***
Într-o diagonală a privirii mele stau doi vecini în cozi. de lopeţi. rîd zgomotos. Săptamîna trecută au vrut să se bată din cauza cîinilor. A venit şi Miliţia.
***
În fiecare zi vecinii se detestă cu pasiune, doar pentru că sunt vecini. Astăzi nu.
Catastrofa albă a instituit armistiţiul în cartier. E hilar dar îmi place.
***
Doamna B. tocmai a acceptat invitaţia la cafea a domnului T. ”eşti futată cucoană! - mă hăhăi mut...
***
Mă urc în maşina de servici care are papuci de vară. Confundă zăpada afînată cu aşternuturile de satin şi devine o curvă neruşinată - dă din cur pe loc.
Cineva îmi dă brînci din spate şi am ieşit. Mă opresc să mulţumesc unui nene necunoscut care îmi zîmbeşte stingher şi îmi şopteşte ”eu sunt vecinul de la numărul 60”.
- Să trăieşti vecine, îţi mulţumesc de ajutor!
- Ei, de aia suntem vecini, să ne ajutăm...
Hm, oare de aia? Oricum în gînd îi dau decret de amnistie pisicii vecinului de la 60, şi îmi promit să nu îi mai arunc vecinului de la 60 (care tocmai a primit faţă) fecale de mîţă peste gard, pe pragul uşii.
***
Mă duc către sicriul meu de la scîrbici (4x5 metrii) şi mă izbeşte o senzaţie veche, aşa cum l-a izbit gustul brioşei pe Proust: ”N-am mai văzut atîţi oameni lopătînd trotuare de pe vremea muncii patriotice”
***
Regret că nu am camera la mine. Nu mai prind aşa fotoreportaj.
Regret că nu am camera la mine. Poate că l-aş convinge pe conu Eugen să ne urcăm pe coclaurile ştiute doar de el, pustii şi albe.
Regret că de mîine se va topi zăpada şi vecinii se vor ascunde din nou în hrubele lor numite case.



9 comentarii:

  1. Ce fain ai povestit bre.Chiar VEDEAM ce se intimpla acolo.
    10x

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă buţur dacă ţ-a plăcut. O banalitate, o oră anonimă dintr-o zi anonimă, dintr-un an anonim, dintr-o viaţă anonimă. Dar atît de rară interacţiunea şi neobişnuită...parcă descălecasem în Zona Crepusculară.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai vezi man ca tot io am dreptate: scrii bine. Acu o zice si altii. Ar trbui sa le haduni intr-un loc pe toate.Fie ca le publici, fie ca nu.
    Uite si critica: ai vrea tu sa aiba biroul 4x5. Are 3x4.

    RăspundețiȘtergere
  4. Aaaa. pai intotdeauna catastrofele si greutatile in general, i-au unit pe oameni - lucru stiut.

    RăspundețiȘtergere
  5. :) ;) bine scris, bune ganduri, concluzii

    RăspundețiȘtergere
  6. am savurat efectiv "catastrofa" lopatarilor. acum o saptamana ma amuzam si eu de "lopataritele" (vanzatoarele in recalificare) de pe Republicii si de toti domnii T. care le priveau cu duiosie cum maturau in fata magazinelor...dar n-ar fi pus mana sa le ajute doamne fereste, k era prea grozav perisaju' iernatic... (nici eu n-am avut aparatul la mine)
    e ciudat cat de bine ne poate dispune povestea unei banalitati scrise in felul asta. Imi imaginez un alt Moromete intr-o alta piata a lui Iocan. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Domnule, mai rar asa capacitaţiune de evocare a unui moment banal. Păcat că n-am avut aparatul la tine. Un singur lucru mi-a amarît brusc dulceaţa neuronală. E legat de sistemul metric şi, sper, de o bătaie-n plus pe tastatură.
    (Pînă data viitoare ai timp să descoperi şi să razi)

    RăspundețiȘtergere
  8. Uite ce vroiam sa spun: (4x5 metrii)
    http://dexonline.ro/search.php?cuv=metru

    RăspundețiȘtergere