Moartea greierbuşului - traducere din scarameistică

Planeta aceea convenţional pentaedrică se învîrtise şi fusese învîrtită pînă în ce-a dea cincea ţară -cea mai întinsă şi mai locuită. Cei doi sori gemeni se pregăteau să răsară.
Ţîrsectariul se pregătea să interacţioneze, deoarece se voia omagiat echinocţiul crocopiştiţei.
Ceaţa fezandase calea către locul de pierzanie iar gerul lustruise trotuarul. 

Întunericul lua pe nesimţite minţile ciudatei procesiuni.

Intuiţia spunea scarameului să se abţină, dar niciodată nu ascultate de intuiţie, ceea ce însemna că cele doua dureri urmau sa fie acoperite si transformate ...
Zondarul cel far de aripi si-a ales tema serii si a cîntat-o cu umor şi talent - fara oprire: zalbinuţele si molenizarea. O pledoarie de succes cere isonul şi de aceea ţîrsectele strigă ”Zole!”
Burburuzul se simte neapăsat de importanţa demonstraţiei pe care o susţine zondarul şi rîde fix din ştangă.
Mărgăriţul însă e convins că poate face diferenţa, că poate pune punctul pe i. Şi-a stabilit azimutul şi mitraliază din picaj.

Veselia se evapora într-o progresie exponenţială din gîtul pocalurilor pline cu hambrozie. Zumzumzetul se încinge pe multe limbi, pînă cînd totul se transformă într-o sublimă babeliune.

E rîndul greierbuşului să-şi arate putinţele, şi toate ţîrsectele îl apreciază cum se cuvine.
Fuştele încep să roiască lipicioase. Nu se mai zumzăie sinonim, dar nimănui nu îi mai pasă.
S-a deschis cutia cu piţigoi demonici, însă nimănui nu îi mai pasă.

Joaca de-a joaca sare dintre cuvinte: Zondarul ridică o minge înaltă, facilă. Mărgăriţul încis şi confuz o voleibalează către fuşte. Crocopişniţa se rîde. Fuştele eschivează din buric şi jocul continuă peste fileu, steril şi frustrant. Scarameul sesizează că greierbuşul este demarcat. Îi pasează de pe limbă indecenta glumă a serii şi îl instigă la finalizare. Greierbuşul nevorbitor de scarameistică plasează pachetul şi returnează rezultatul nul cu bunătate şi copilărească nevinovăţie. Crocopişniţa îşi pierde umorul şi îi zumzăie două aripi peste bot greierbuşului. Greierbuşul primeşte cu bunătate copilărească cuvîntul plimbat ca bumerangul prin toate limbile ţîrsectelor şi îl pune în buzunar, să îl vadă acasă mai bine, poate l-o înţelege. Cuvîntul nu îi aparţine, nu îl înţelege, dar dacă i se impută e gata să îl plătască.
Fluturacul intimidat dă din aripi, să risipească aerul dramatic şi greu.
În marea babeliune nimeni nu ar vrea să îşi asume evenimentul.

Rezumat.

PART1:

Hambrozia face babeliunea.
Zondarul face glonţul pe limba lui.
Mărgăriţul îl pune pe ţeavă, cu limba lui.
Crocopişniţa ţinteşte fără ţintă şi păsare.
Scarameul declanşează trăgaciul cu limba lui.
Greierbuşul ricoşează glonţul dintre fuşte şi cere instrucţiuni la crocopişniţă.
Crocopişniţa împuşcă greierbuşul.

PART2:
Zondarul înţelege amploarea babeliunii şi o lasă baltă.
Margăriţul nu înţelege amploarea babeliunii şi nu o lasă baltă.
Crocopişniţa înţelege amploarea babeliunii şi o lasă baltă.
Scarameul înţelege amploarea babeliunii şi tace.
Fluturacul înţelege amploarea babeliunii şi dă din aripi.
Greierbuşul nu înţelege nimic, încasează glonţul şi o lasă baltă.

Povestea a fost spusă. Ţîrsectele şi-au făcut damblaua şi au închis cercul. O singură victimă, greierbuşul. O singură victimă într-un război babelesc e o statistică bună.
Fuştele îşi continuă roiul futil în timp ce doi sori gemeni se pregăteau să răsară.

Scaramenul îşi duce către cuib rezerva de hambrozie şi învăţătura primită, în timp ce ultimul întuneric plînge cu fulgi astenici peste greierbuşul împuşcat.