marți, 2 februarie 2010

Povestiri din ograda noastră - Kalu ka simbol


Cartea întîi. Eroul.

Dragii mei dragi,
Mă uitam amorţit la caii demascaţi de către domnul Grădinaru pe al său frumos blog şi mi-am adus aminte de calul meu. Nu cel din dotare, cel pe care l-am imaginat cînd eram mic. Pe asta nu o ştiţi, pe ăsta nu îl ştiţi, aşezaţi-vă frumos, şi ascultaţi-mi vorba: 
(pentru fond sonor deschideţi fereastră nouă pe iutub cu morning mood - edvard grieg. trilulilu e stricat se pare)


Era o dimineaţă liniştită. În grajd era cald şi mirosea intim a balegă. Vaca se lăsa mamelită de ţăranul adormit. Porcul grohăia ca de obicei despre confort şi siguranţă adică despre mîncare gratuită şi despre coteţ (3mese pe zi şi un acoperiş deasupra capului său frumos). Ca de obicei, nu îl băga nimeni în seamă. Furcoiul de bălegar, năclăit şi epuizat se prăbuşi peste o găină cu apucături de cloşcă. Speriată, aceasta cotcodăci că o să intre în greva ouălelor. Şi aşa scăzuse natalitatea la puii de găină…
Calul fornăii amuzat: dacă mai face mult scandal, o să ajungă în rotisor. Nici o asociaţie pentru protecţia animalelor nu va putea să o convingă pe nevasta zoofilului de ţăran să o lase pe găină cu cap şi pene….
Calul se simţea pregătit. Undeva, în adîncul sufletului său de cal bătrîn simţea că a venit ziua cabalinelor…Veneau timpuri măreţe. De cînd erau la modă băncile comerciale nu mai erau la modă (în mediul mioritic-pro/fund românesc) tractoarele…. Venise iar paştele cailor….
Încercă să se mişte un pic. Piciorul din dreapta fatză era cam amortzit. Deh, anii, reumatismele, varicele…..Şi, se indignă calul, mai e şi tradiţia asta tîmpită, în care caii trebuie să doarmă în picioare!!!
Ţăranul terminase de muls vaca, duse doniţa cu lapte în casă, o pleznise preventiv pe ţărancă şi acum se apropia cu hăţurile de cal. Încantat, calul încercă să îşi frece capul de idiotul ăla slăbănog. Dar stăpînul nu avea o zi prea bună. Îi băgă un şpitz în cur calului şi se răsti la el: “Stai tzeapăn, pacoste ce eşti, că azi avem treabă serioasă de făcut.”
Inhămat şi obidit calul ieşi în curte. Încercă să se înbărbăteze: “Ce contează o lovitură la hemoroizi, dacă azi, după atîta vreme voi avea treabă serioasă de făcut?”. Dar ce putea fi atat de serios? Ogorul era arat, iar pentru prăsilă din el nu mai fusese apreciat de….of, of, de cînd făcuse hernia aia nefericită….
Nici nu îşi dădu seama cum I-a apărut o căruţă în spate. Pînă să se trezească din gînduri, se trezi biciuit de ţăranul care stătea pe capră. “Dii, pacoste!”. Ţăranul se ramolise, nu mai ştia cum îl cheamă…Doar ţăranca îi spunea din cand în cînd pe nume: Gigel. Asta se întampla cînd se îmbăta şi mergea în grajd să plîngă.
“Dii, pacoste!!!” auzii din nou calul şi jap! mai încasă un bici deasupra cozii. Tropa-tropa, se puse calul în mişcare. “Gîndesc prea mult, şi asta mă costă…băga-mi-aş picioarele, greu e să fi şi intelectual şi inteligent…” ”Dar de unde atîta trăire mentală interioară pentru mine?” se întrebă retoric mîrţoaga… ”Mai bine să imi fac de cap la modul fizic, nicidecum în cap, fantazmele mele sunt foarte dureroase” zîmbi strîmb bătrînul cal lăsînd să îi scape un vînt de relaxare prematură…. ”
”Wind of change…” se amuză kalu înainte să îşi mai ia un bici peste operaţia de apendicită…
”Ce mardeală îmi dă bulangiul asta violent…de ce nu putem noi oare să scăpăm de stăpînii noştrii? De stăpîni scapi doar prin moarte…” filosofă înţelept cabalina…. ”I-aş fute o pereche de copite, perechea din spate, dar la vîrsta mea nu mai sunt capabil de un astfel de procedeu KO PIT O GHERII…sigur, asta ar fi cea mai scurtă cale de la o senectute liniştită la salam dar aş avea parte de glorie şi onoare în drumul meu spre kabala kabalină…”
Şi-a uitat entuziasmul matinal şi a căzut in ieslea cu melancolie…un timp a mers tăcut amintindu-şi vag din tinereţile sale zbuciumate: era un mînz buiac si inocent ce îşi consuma mînzenia consumînd muşeţel şi mac la gard…apoi şi-a tras iapă, să intre în rînd cu lumea…Ecaterina o chema, şi după ce a tras-o prima dată, a tras-o de mai multe ori, apoi iapa a murit călcată de tren…mînzul lui a ajuns în manejul unui circ unde se făcea de rîs cînd bea rachiu din sticla clovnului… apoi a păţit accidentul ăla nefericit terminat cu operaţia de hernie şi gata…. Viaţa lui şi-a pierdut firul narativ…nimic, nimic nu mai era de povestit…
Depresia care a pus stăpînire pe cal era puternică şi sinceră…calul a început să se gîndească la sinucidere… ar trebui să mănînce trifoi pînă să crape de balonare….
În clipele acelea, ţăranul a observat cum a încetinit calul ritmul, mai mai să se oprească….nefiind un fin pshilog, a decis să îl impulsioneze pe cal cu o jordie pe cur.
Calul nostru a simţit cum se transformă depresia în furie, disperarea în curaj si amorteala in adrenalina…… ”Mai bine să îl sinucid pe ţăran, o merită scursoarea asta puturoasă!” îţi zise… ”O să fiu erou! O să fiu erou! O să fiu Erou! Ecaterino, vin!” s-a încurajat Gigel, apoi, cu ultimele sale puteri a început un galop disperat. S-a oprit brusc în faţa crîşmei din sat şi l-a proiectat pe ţăranul cel bătăuş cu mecla în perete.
          ……
”Alea iatca est!” gîndi calul ajuns acasă după înmormîntare….. Ţăranca a venit la el în grajd fericită şi în semn de mulţumire i-a adus în dar o bucăţică de zahăr cubic şi o păturică de lînă să nu mai trebuiască să doarmă în picioarele lui de erou….
          Era o seară plăcută. În grajd mirosea intim a erou şi a ţuică ieftină de la pomană.

6 comentarii:

  1. 1. am deschis muzica şi apoi m-am apucat să citesc.
    2. am închis muzica. Grieg îmi dă o cu totul altă senzaţie, aşa că am comutat pe Zdob şi Zdub.
    3. am văzut cu ochii minţii toată scena, dar iaraşi sub forma unui desen animat, cel puţin expresia eroului cabalin.
    4. mi-e ciuda şi-i invidiez pe cei care pot scrie în aşa fel încât să îi facă pe ceilalţi să râdă. cred e mult mai uşor să faci pe cineva să plângă, decât să râdă.
    5. mare dreptate avea cine spunea 'iau viaţa-n glumă ca să nu mă ia în pulă' :))))

    RăspundețiȘtergere
  2. Mane, nu iti zisei eu ca asta e geniala? Nu te lasa! Cand mai ai idei din astea, de la JD, de la febra, de la ce-o fi, baga pe hartie sau pe monitor. (cu tastatura mane, nu cumva sa scrii cu pixu pe displei).
    Si dezactiveaza verificarea de cuvant! ma faci sa cred mereu ca is handi. Sau asta e ideea?

    RăspundețiȘtergere
  3. Dacă v-aţi rîs, dragii moşului, să vă fie de bine! Căci aşa cum bine spune citînd Duamna Miaiela, mai bine ne hăhăim o tură decît să ne îngrijorăm pentru ziua de mîne.

    RăspundețiȘtergere
  4. In spatele fiecarui cal sta un om, in spatele fiecarui calaret sta un asupritor, iar in spatele celor doi sta mereu o poveste adevarata.
    Amin.

    RăspundețiȘtergere
  5. Amin, taică Horhhe! Aşe să-i rămînă numele, cum l-ai cuvîntat matale!

    RăspundețiȘtergere