miercuri, 24 martie 2010

Scrisoarea I



Dragii mei dragi(cititori prieteni),

Vă scriu aceste cuvinte simple În timp ce aştept să mi se întîmple ceva bun, cum ar fi o clipă de inspiraţie. Care este. Care nu este. Iar în timpul ăsta eu mă simt prost.
Trebuia neapărat să vă zic o treabă: de felul meu am foarte multe şi dese să vă spun, lucruri importante şi gînduri pe care merită să le împărtăşesc cu voi.
Din păcate, după ce le îmbrac în cuvinte aceste lucruri devin nedemne. Le desfinţez, le dezmoştenesc, le pun în sertar şi le numesc proiecte de viitor.
Ăsta e destinul scrierilor mele şi asta e drama blogului: cînd vreau să ofer ceva se alterează brusc. Întocmai ca trandafirii pe care i-am dus acasă ieri soţiei mele.
Mă prostesc şi încerc să o dau pe glumă dar nu se potriveşte cu mine. Şi după ce pun pe hîrtie constat dezamăgit că nu se potriveşte nici cu voi.
Aş vrea să vă ofer atît de multe. Meritaţi atît de multe. Şi presiunea meritelor făcută pe ceea ce am eu de oferit strică totul. 
Nu ştiu ce să mă mai fac... acum aştept ostenit să mi se întîmple ceva bun. Şi uite că aştept degeaba. Ar trebui să schimb ceva în aşteptările mele. Poate în felul în care aştept. O fi bătrîneţea de vină. Cînd eram tînăr era atît de simplu...
Unde-i curva aia numită inspiraţie?

8 comentarii:

  1. uite, mie îmi place tare mult ce ai scris aici pentru că e mai sincer decât orice ai scris până acum. şi nu cred că prietenii au musai nevoie de demonstraţii şi jonglerii ca să te vadă aşa/altfel decât eşti. la fel cum nici soţia ta nu cred că a luat în seamă atitudinea trandafirilor în detrimentul gestului făcut de tine. oricum, prietenii nu îţi sunt daţi, ci îi alegi şi te aleg, indiferent dacă îi faci să râdă sau să plângă. sau tocmai de asta, atâta timp cât nu rămân indiferenţi.
    iar curva de Inspiraţie e doar plecată la o cafea cu astenia de Primăvară :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Totul sta in stikla de Jack.Noi te placem asa cu esti matale.Si multe ai in bostan si multe ai putea face.Tre sa vrei.Iar noi, sa te ajutam cu ce putem.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc serios.
    Mă pierdusem pe undeva, iar voi m-aţi
    recuperat. Aveam o ciudă ca un nod în gît, şi-un ochi realist; aveam o hipersensibilitate de parcă îmi trăsesem atropină intravenos.
    O să vă explic odata cum arată pentru mine paradisul pierdut. Un paradis creativ, al naşterilor măreţe, pierdut între alte 3 paradisuri. Voi sunteţi noi, nu ştiţi încă totul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Măi Biețîvane, tu scriseși postul ista? Hai că mi-au ieșit ochii de broască din sertar!
    Păi ce te-a apucat? Unde-i miștoul, ironia, vorba aia curgătoare, unde-s acele de împuns?
    Hai, scoatele la vedere, că timpul trece :)) tic-tac-tic-tac.
    Și nu te mai ia nimeni în serios. Ți-o spune Stan Pățitul! :))
    Vine iele tăti, numa să ai răbdare! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. Ieşti bunuţă, drăguţă. Mulţam de îngrijorare, mîngîiere şi îndemn. Căzusem într-o capcană logică, dar am renunţat la calambururi deci acum sunt bine, fain, tot absolut! Îţi mai mulţam o dată frumos.

    RăspundețiȘtergere
  6. avem incredere in tine...chiar si asa lipsit de inspiratie :) capul sus si paharul plin!

    RăspundețiȘtergere
  7. scoate-le .... cum draq nu văzui, că ălălalt e intenționat

    RăspundețiȘtergere