marți, 13 iulie 2010

Gînduri despre gînduri paleontologice

Reproduce în cele ce urmează reverberaţia produsă de gîndurile paleontologice în conştiinţa unui prieten bun, de profesie programator. Gîndirea lui analitică pare să descurce iţa poveştii, dar nu prea: 


Doamnelor si domnilor
Avem aici o compozitie de dispozitie care ne arata in ce grad poporul nostru, aici prezent prin doua (chiar daca ar trebui zis doi), deci doua elemente iesite din scara valorilor (pentru ca nici insusi marele Mendeleev n-a putut ajunge pana la capat) deci poporul care el insusi este sub timpuri (caci altfel cum ar reactiona el la soarta maimutzelor atat de frumos misunatoare) si intre timpuri, el stie ca situatia este de o gravitate fara de dubitativ, oricat am analiza cantitativ.
Ancorati in real, loviti de ploaia care unora le cade in cap prin acoperisurile copacilor unde dormeau la ora aceea, acesti tineri superbi, inocenti in sinea lor, se emotioneaza in fata unui tzaran iesit din Texasul cel de toate filmele, un tzaran blajin, obisnuit, am putea spune chiar unul de-al nostru daca am sti ca petrolul, pruncul si ardelenii ar fi rodit, deci acest tzaran, caramida de baza a fundatziei de fier-beton si sticla a capitalismului de consum, el este pe shanal si, chiar daca v-ar fi greu de crezut, el are o nevasta. Care nevasta are un copil, dar, dragutza mea, copilul inca nu e nascut.
Caci n-au trecut trei luni iar plasticul inca nu s-a topit, primavara fiind inca departe. Deci tzaranul isi ia nevasta si o pune, dupa cum ne relateaza martorii, sub ruinele ruinate de timp, caci ce ruinau ei intr-o zi,construiau imigrantii mexicani peste noapte.
Mitul Cineva-ului enigmatic ce se dovedeste a fi in cele din urma un adverb apare si in aceasta povestire. Ne putem intreba : "Dar cine este acest adverb ?", asteptand infiorati raspunsul soptit cu o tzigare in coltzul gurii de cei care au studiat cazul: "Taci, fa, ca esti proasta!"
De aceea nu-i bine a cerceta faptele si nici spusele, ci doar a crede si a citi in continuare caci in umbra cuvintelor fac plaja adanc infundate comori de stiintza si tehnica.
Timpul, doamnelor si domnilor, timpul trece si in cadrul povestirii dar mai ales in cadrul comentariilor, caci comentatorilor le-a crescut barba si puishorii de patru (4) ori! Nefiind chibrite sa se arda la flacara cunosterii, scrumiere sa se umple de intzelepciune, ei n-au putut sa nu observe adanca metafora a buricului datator de viata, caci daca buric nu e, nimic nu e.
In cele din urma, iremediabil fiind ca noi, cei ce incercam a cuprinde in intzelegerea noastra stramta, decomandata, ceea ce acesti autori ne transmit prin gandurile lor, noi deci nu putem spune decat: "Ce tzara frumoasa avem!"
Tov.Com.Irem. Madalin D.



2 comentarii:

  1. Eu unul prefer să mă rîd nedumerit şi discret, ca să nu zică unii că n-am înţels poanta. N-am înţeles-o, dar maschez foarte bine asta. Totuşi, am încercat un sentiment vag de relaxare (după moartea penultimului neuron, spaţiul din cutia mea craniană s-a dublat, aşa că era normală relaxarea).
    La bună revedere

    RăspundețiȘtergere
  2. ce nu ai inteles ba ? :)) ce a baut sau numarul paharelor baute..
    aici e spilu bre.vinozofie curata, pe un fond de bericoza acuta tare.

    RăspundețiȘtergere