luni, 13 septembrie 2010

Cataplasmă de maci



În orice cîrciumă care se respectă şi îşi respectă consumatorii găseşti un buchet de flori la masă. Pentru că îmi plac macii, dar nu oricum, am pregătit un buchet pentru voi. De maci. Too much? Haida hai! (din egleză C mon, high!)

În cinstea voastră,
Cei mai aprigi ”cititori” de pe pămînt ,
Am ars(-o) aiurea, într-o crîşmă,miros de maci uscaţi de vînt...
Pe masă v-am păstrat o bere
Şi maci-
Deci flori ”adevărate” -
Iar acum putem purcede spre adevăruri importante...

5 comentarii:

  1. man, te las singur un pic si incepi sa pui poze...sa stau mai mult plecat? :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă tot uit la macii tăi şi văd că până şi ei se învineţesc când trag să moară. Şi mă întreb de ce îmi plac macii şi nu crinii imperiali, de exemplu. Macii - atât de efemeri, plăpânzi şi lipsiţi de parfum, pe care dacă îi rupi din locul lor, pier în câteva minute. Dar îşi trăiesc scurta viaţă în deplină libertate a vântului şi au darul de a deveni cataplasmă (sau drog) pentru insomniaci. Ca o tară definitivă a sufletului...
    So, everybody must get stoned!

    RăspundețiȘtergere
  3. -s vineţi macii morţi. Întîi m-am temut să nu fi împrumutat culoarea prin simpatie de la scîndurile coşciugului lor. Sau să nu-i fi tăvălit cum trebuie în balaţa de alb. am verificat, aşa-s ei albăstrui...au ei drumul lor de la roşu la albastru.

    RăspundețiȘtergere
  4. astia nu se trag pe nas ?!..intreb si io..

    RăspundețiȘtergere