Mi-au scăpat pe bloguri cuvinte cam multe şi cam tari. Nu le regret şi nu le retrag căci adevărul nu trebuie cenzurat. Dar trebuie să vin la mine pe blog, să fac cîteva precizări:
Iniţial, cînd eram pe drumul meu, relaxat, nu am vrut să intru în rahatul declanşat de învinuitul Dinu Lazăr. Adevărurile fuseseră etalate, punctele fuseseră puse acolo unde se le cerea ortografia polemicii născute de către Dinu Lazăr, tovarăşul acestuia - un agarici, un ungur antiardelean ca toţi ungurii şi alte cîteva hiene construite după chipul şi asemănarea învinuitului Dinu.
Pînă aici aţi înţeles despre ce e vorba în propoziţie, terminăm cu expoziţiunea:
Vuieşte netul despre războiul pornit între fosilele comuniste (altminteri mari boieri şi mari profesori) şi lupii tineri (altminteri fotografi). Io musai trebuie să v-o zic pe asta, altfel explodez: nu-i nici un război, e o caterincă despre realitate - ăia bătrînii şi-au arătat muşchii fleşcăiţi, ăştia tineri s-au căcat pe ei de rîs şi le-au arătat pulile boşorogilor, la mişto.
Desfăşurarea efectivă fu în felul în care urmează să îl descriu într-un stil literar adecvat sau neadecvat, după caz:
Nenea Radu Bădoiu stătea în pădure. Iar la coama ei cea verde, nişte capete pletoase de boieri şi de profesori au început să compună oda agariciului. (http://dexonline.ro/definitie/agarici ). Nenea Bădoiu s-a înfrigurat brusc, şi a realizat în premieră naţională că realitatea fotografică comunistă şi actuală se oglindeşte hidos în portofoliul unor agarici. Şi-a făcut un foculeţ, să se încălzească, să scape de înfrigurare.. În timpul ăsta în care învîrtea cu băţul în jar şi vorbea singur să mai prindă curaj, Nenea Dinu Lazăr a sărit la focul lui, a strigat BAU şi a început să împrăştie jarul prin pădure, gîndind cu premeditare de a-şi pune în practică intenţia criminală de a da foc la pădure. Uscăturile pădurii oricum erau moarte iar verzeturile erau incompatibile cu eul şi caşcavalul tovarăşilor pecerişti.... (În treacăt fie spus, conu Fotografu, arată acum cu deştul la copii din faţa blocului strigînd: ”nu eu, ei au început”)
Bun, deci şi-a dat nenea Dinu jos din pod boieria lui de complezenţă, şi-a pus masca de hienă, şi a început cu hărnicie să îi construiască lui agarici un soclu, iar pe soclu agarici era plasat în chip de Tezeu al fotografiei romîneşti. După ce căzu în ridicol nenea Dinu, susţinînd cauza lui agarici şi făcînd dovada senilităţii sale profesionale a scos din buzunarul de la spate fluieraşul lui de ioc, mult zice cu foc şi a sunat adunarea: toţi şobolanii membrii din partidul lui nenea Dinu au răspuns prezent şi s-au încolonat frumos în spatele maestrului biciclist.
În treacăt fie spus, trebuie bine înţeles că pe neica Dinu îl doare la puţă de personajul agarici. Dar agariciul devine în povestea noastră un principiu, un simbol, un bastion în caşcavalimea şobolanilor. Nu-i cu supărare faptul că nenea Dinu are şmenurile dumnealui (cu titlu de exemplu aţi văzut cu toţii cum suflă în goarna lui nenea Epson sau nenea Dalles, mitocănind climatul fotografic actual). Bineînţeles, dacă nu aude aplauzele auditoriului, începe să-l împroaşte pe acesta din urmă cu insulte, precum Cocoşilă în Moromeţii: ”Păi eşti prost. Vezi că eşti prost?”
Cititorul va trebui să fie înţelegător, pătrunzînd secretele simbiozei Dinu/Agarici: probabil că există un trecut comun în slujba partidului comunist... probabil că mergeau împreună să-şi pună viza pe carnetul de membru de partid, pupau sincron dosuri importante pre-revoluţionare.. în fine, chestii pe care le făceau băieţii pe acele vremuri. În vremurile noastre însă, de mînă cu nenea Agarici, de-alde Feri, mOzolim şi alţi boieri de teapă comună au căzut în penibil şi indesuet.
Cititorule, dacă te-ai speriat sau ruşinat, închide repede fereastra asta din browser. Eu nu o să mă opresc acum. E drept, mizez pe faptul că nu eşti profesor, nici boier, sper că îmi înţelegi limbajul şi mesajul. Mă doare în pulă, în cîrciuma mea fac ce spun şi spun ce vreau.
Aşa.
În acest punct al istorisirii apare în scenă nenea Feri. Nenea Feri n-ar fi piroman, dar dacă tovarăşul său de afaceri a împrăştiat focul, începe să rîdă ca prostul, să tropăie, să aplaude pe blogul lui masale sacadat şi tovărăşeşte... începe să spună despre ”duşmanu de clasă”. Practic acest personagiu pitoresc a picat ca boul în lapte, îmbrîncit de instigatorul Dinu Lazăr.
Ei bine, aici scena de luptă devine delirantă, se combină scene din filmul Hienele contraatacă cu scene din Boieria Caşcavalului:
Nenea Fotografu îşi uită stilul pseudoboieresc, google translator nu mai funcţionează şi atunci se slobozeşte pe net în limba lui cea adevărată, organică:
CITAT (copii cu faţa la perete): ”fotografu spunea... ”Netul a devenit o latrina banala, orice incult, imbecil, ratat, nefutut, are ocazia sa se faca auzit si sa intzepe pe papa de la roma sau pe muftiul indienilor, ce ba, iar fumezi, si noi nu avem comenzi si inainte de 89 fotografii erau pe pile si am fost cu ei dar mi-au lasat un gust amar si tot asa.
......
Vremuri triste, cind te intilnesti pe strada cu imbecilul iti zimbeste timp si nu a mincat cacat si nici gura nu ii miroase, dar cind ajunge acasa, vai, nu esti de inaltimea lui si te fute la icre.
Altfel, am invatat enorm zilele astea, bine ca s-a spart buboiul, ca sa vezi ce timpit sunt, cind omul a zis ca are nevoie de bani si ca isi vinde sculele, ma gindeam sa il ajut sa il duc la o banca unde cunosc sa il imprumute extrem de avantajos... iti dai seama ce tamtit sunt... asta e.”
Aţi înţeles cum trebuie şi ce trebuie, sau apelăm la Google translator?
Dar, stai, cititorule, ce spunea nenea vaida - erou bizonic un pic mai jos?
..pai conashu' Catalin stai sa zic proverbul cu facerea de bine ..
dupa ce i-am dat ore la CPPC de la mine si cu credintza k fac un bine .cursului de formare m-am trezit selectat la ....altii !
intr-o scriere despre apostolii neamului la cursul scurt de la CPPC
singurul curs de fotografie care merita facut .directorul de la CPPC nu este mentionat desi preda legislatie ...iar eu care am semnat certificatele de calificare ale numitilor apostoli in fotografie nici macar amintit ...! oh tempora ...oh mores...! sa le fie de colo colo ...! sa predea ei ...ci simt si traire ...! dar asta nu-i suparare ..! este usurare...!”
Ioi, am înţeles io bine? Deduc că, răzvrătindu-se împotriva tuturor aspiranţilor la caşcaval, Boieria Caşcavalului l-a mazilit şi pe Mircea Radu (ăsta e diamantul care trebuia să aspire pizde către Dalles).
Păi ce făcuşi neică din dragoste? dăduşi atacul la caşcavalul hienelor? turai măh! Ai uitat să dai cu limba pe gaura din spatele drapelului lu nenea Feri! Big mistake!
Mai bagă apoi o flegmă nenea Dinu:” iata ca vei si seara cind si altii sa paraseasca terenul din fata curtii mele, plecara deci in uitare conu Horhe, badea Radu, si ma mai gindesc si la alte nume poate.”
Sireacu Dinu, ce prostănac senil fuse: îi ţinu pe dealde Horhe şi badea Radu ca pe cîni în bătătura lui, mult bine făcîndu-le şi ăştia, ca nişte cîini turbaţi au muşcat mîna care i-a hrănit.... He,he,he, nu aveţi nevoie de explicaţii suplimentare, aşa-i? Mai povestea acolo cum a vrut să-şi ipotecheze casa ca să ajute pe unul la nevoie..sunt sigur că şi-a dorit foarte mult să-l ajute. Cititorule, şi tu la fel crezi, ok?
Adevărul e că ”vechiul” Dinu Lazăr era plin de intenţii bune. Întodeauna a vrut să ajute, de fiecare dată după.... Adevărul e degeaba e voinţă dacă nu e putinţă....
Problema cu istorisirea asta e că, avem punct culminant dar nu avem deznodămînt.
Ei bine, cititorule, deznodămîntul ţi-l vei scrie singur. Pentru că la mine pe blog nu mai e loc, s-au terminat biţii, ramii şi literele de pe tastatură.
În loc de final îţi mai spun odată bancul ăla pe care îl ştii:
Se duce un ţăran la Primărie şi îi spune primarului:
- Domnu Primar, vreu să îmi schimb numele, că e urît şi nu-mi place...
- Dar cum te cheamă - întreabă primarul?
- Căcat Paul...
- Mda, cam urît nume...şi cum vrei să te cheme?
- Căcat XXXX Vasile.
Adrianeeeee..o sa provoci citeva seisme pe la capitala.. :))))))
RăspundețiȘtergere:)))))
RăspundețiȘtergerem-am pisat pe mine de ras :))
cu respect!
Eu unul n-am urmarit razbelul, da' mi-ai facut ziua, zau!
RăspundețiȘtergereSi-mi place teribil si poza cu somniferu.
RăspundețiȘtergere:)))))))))))))))))))))))
RăspundețiȘtergeresi acum serios. e timpul sa si facem ceva.
Păi Radu, aşa spuneau şi ei: ori e timpul să murim, ori e timpul să ne luăm pastila de schizofrenie....
RăspundețiȘtergereGeorge, nu cred. Pe nesimţiţii ăia nu-i mai mişcă nimic, darmite să îi cutremure ceva...şi dacă se cutremură vreunul tot mă gîdilă în pulă indiferenţa.
Cristiene şi io te respect, dar în cazul tău e de plîns: (+ghilimele)
Bastus, ca un cîine turbat ai muşcat mîna care te-a hrănit. Ca şi George, şi tu erai un nimeni pînă să nu te laude fotomaniacu pe blogul domniei sale. Datorită lui eşti un artist consacrat, împlinit acum.. .Şi tu îndrăzneşti să te hăhăi cu handicapaţii şi schizofrenicii pe la colţuri de cîrciumă????? Aşa, spuse lui tovarăşa!